Povestea mea în Shiatsu a început în anul 2000 în Statele Unite, cu o întâlnire predestinată(?). Au urmat mulţi ani în care am alternat perioade de activitate foarte intensă cu perioade de retragere din activitate. În 2023, voi începe un nou capitol din această poveste.
Drumul meu în Shiatsu a început neaşteptat pentru mine în Statele Unite în toamna anului 2000. Spre finalul lunii August, mă apropiam de terminarea unui contract de muncă pentru studenţi „Work&Travel” în nordul statului New York. Mai aveam viză până la sfărşitul lunii Octombrie dar nu aveam niciun plan prestabilit pentru aceste două luni rămase la dispoziţia mea pentru a vizita Statele Unite. Într-un final, am acceptat o invitaţie de ultim moment din partea a doi studenţi americani să vizitez Iowa City pentru timpul rămas până la revenirea în ţară. M-am urcat într-o cursă Greyhound care a durat o veşnicie şi jumătate pănă când am ajuns în Iowa City cu câteva sute de dolari în buzunare. Speram că voi găsi un job care să mă ajute să mă întorc cu mai mulţi bani acasă deşi nu mai aveam drept de muncă legal şi în consecinţă nimeni nu era dispus să mă angajeze. A trecut o săptămână sau mai mult fără să găsesc un job iar ospitalitatea gazdelor mele începea să se termine chiar mai repede decât banii din buzunarele mele. Dormeam în apartamentul lor închiriat dar îi incomodam şi le puteam crea probleme cu proprietarul. Ca să îi incomodez mai puţin, într-o după-amiază am plecat fără ţintă din apartament atunci când gazdele mele s-au întors acasă. Nu pot pune în cuvinte disperarea pe care o simţeam atunci când părea că o să mă întorc acasă fără niciun ban după o vară de „schimburi culturale” care a însemnat (în cea mai mare parte) spălat vasele după vreo cinci sute de oameni, trei mese pe zi, în fiecare zi, timp de nouă săptămâni. Totul pentru patru sute de dolari. Aventura mea americană părea să fie un fiasco şi mă pregăteam să mă întorc acasă în câteva zile.
Am rătăcit pe străzi până am ajuns în centrul oraşului şi deodată m-am găsit înconjurat de multă agitaţie. Am aflat că era un fel de festival cu ocazia deschiderii anului universitar care era un eveniment major într-un oraş relativ mic dar cu două universităţi renumite. Pe străzi se desfăşurau mai multe tipuri de evenimente care nu mă atrageau cu nimic, nu aveam cu ce să cumpăr nimic de acolo, era doar o distragere a atenţiei de la disperarea mea crescândă. La un moment dat, am ajuns la un stand la care erau cele mai mari cozi pe care le văzusem şi asta m-a intrigat. Am ieşit puţin din apatia mea şi am observat că toate cozile duceau spre câteva chestii care în curând aveam să aflu ca se numesc scaune de masaj. Da, era un stand unde studenţii unei şcoli de Shiatsu ofereau sesiuni demonstrative de Shiatsu la scaun. Nu mă grăbeam nicăieri, nu aveam nimic mai bun de făcut aşa că m-am pus la coadă. Am aşteptat şi am primit o scurtă demonstraţie de Shiatsu de la unul dintre studenţi. Nu am avut nicio epifanie, nu am mers pe nori după aceea, dar mi s-a părut interesant. Am luat o broşură de la stand şi am citit despre programele de pregătire oferite care costau mii de dolari pe care bineînţeles că nu îi aveam. Am rămas lângă stand până noaptea târziu iar la încheierea evenimentului l-am abordat pe directorul şcolii. I-am spus că sunt un student la medicină din România şi mi se pare interesant ceea ce face el şi aş fi dispus să învăţ şi eu dar am două mici probleme: nu am nici un ban şi nici unde să stau.
Aşa l-am cunoscut pe James. Viaţa mea are două capitole mari: înainte şi după James. Nu am bănuit nici pe departe atunci ce impact puternic va avea acea intâlnire pentru cursul vieţii mele. James m-a invitat să mă mut chiar a doua zi în casa lui în care avea atât şcoala cât şi clinica lui de Shiatsu. Au fost unele dintre cele mai fericite zile din viaţa mea. În perioada rămasă pănă la revenirea în ţară, James mi-a găsit ceva de lucru în construcţii la un prieten de-al lui care îi era şi client în clinică şi am început în paralel primele lecţii de Shiatsu. Două luni şi jumătate mai târziu, m-am întors în ţară şi am terminat ultimul an din Facultatea de Medicină, secţia Fiziokinetoterapie, dar o parte din mine rămăsese în Iowa. La puţin mai mult de şase luni de la întoarcerea mea acasă, l-am invitat pe James să predea un curs de Shiatsu în Bucureşti. În luna mai 2001, împreună cu soţia mea şi cu alţi doi colegi de facultate, am organizat primul curs de Shiatsu predat de James Luth şi de Kathryn Henry, PhD la Institutul de Sănătate Publică în Bucureşti la care au participat peste cincizeci de cursanţi. A fost o atmosferă incredibilă şi o muncă de organizare extenuantă.
În luna iulie 2001, m-am întors în Iowa pentru o perioadă de şase luni la invitaţia lui James pentru a parcurge un program intensiv de pregătire în Shiatsu. Contrar tuturor aşteptărilor mele, nu am reuşit decât arareori să am o relaţie la fel bună cu James cum am avut la prima vizită în Iowa. Curând aveam să descopăr că luna mea de miere cu Shiatsu se apropia de sfârşit. Urma un mariaj anevoios cu unele probleme aparente de incompatibilitate. Eu veneam după cinci ani de educaţie medicală şi eram obişnuit cu o abordare riguroasă a studiilor medicale pe care James nu mi-o putea oferi în pregătirea mea în Shiatsu. James era ca un zeu în mica lui clinică în care lucra uneori şi douăsprezece tratamente într-o zi şi pentru asta a avut tot timpul respectul meu şi admiraţia mea. James deservea o comunitate locală extrem de variată, clienţii lui puteau fi simpli fermieri din comunitatea Amish sau oameni de afaceri şi membri din societatea înaltă locală. Pe partea clinică, James nu mai avea nimic de demonstrat nimănui. Era pur şi simplu extrem de bun la ceea ce făcea şi era solicitat de multe ori chiar şi duminica pentru tratamente de urgenţă. În schimb, la predare era mult prea haotic şi dezorganizat pentru gusturile şi aşteptările mele. James ajunsese într-un mod empiric să distileze din ceea ce studiase cu mai mulţi maeştri un stil propriu, extrem de pragmatic şi foarte eficient în clinică. Pentru a sugera atitudinea concentrată pe nevoile clienţilor săi, James şi-a denumit stilul Focused Touch Shiatsu, (FTS). Probabil, James s-a confruntat cu aceeaşi problemă a transpunerii într-un format transmisibil a know-how-lui practic. Cum explici altora ceea ce simţi tu sub degetele tale? Cum îi faci şi pe ei sa simtă ceea ce simţi şi tu? Cum le construieşti încrederea studenţilor tăi în arta ta medicală când te bazezi foarte mult pe empiricism şi pragmatism? Au fost multe momente tensionate în timpul pregătirii mele în Shiatsu cu James pentru că destul de frecvent eram foarte refractar la ceea ce James vroia să îmi arate dar alteori îmi doream să am încrederea lui în Shiatsu şi bineînţeles realizările lui din clinica lui de Shiatsu. Dar, nu eram încă pregătit să lucrez în profunzime şi James nu reuşea să mă convingă să lucrez în profunzime. Uneori mă amuzam cu James că eu eram primul lui student care de fapt vroia să îl inveţe pe el cum se face Shiatsu. Norocul meu s-a numit Kathryn Henry care înainte să i se alăture lui James în şcoala de Shiatsu predase la University of Iowa City unde obţinuse titlul de doctor în limba rusă. Formarea ei academică se reflecta în metodele ei de predare meticuloase si mult mai bine organizate. Kathryn m-a condus în nivelul de bază din Shiatsu şi sunt profund recunoscător pentru aceasta.
Am revenit în ţară în Ianuarie 2022 şi am început aproape imediat primul meu capitol din activitatea mea de predare Shiatsu. Primele mele cursuri de Shiatsu au venit ca răspuns la cererea unor prieteni şi foşti cursanţi de la primul curs al lui James în Bucureşti care vroiau să afle ceea ce învăţasem de la James în America. Bineînţeles că eu predam ceea ce consideram eu a fi Shiatsu şi nu ceea ce aş fi putut să învăţ de la James. Dar, cursanţii mei erau convinşi că eu predam ceea ce învăţasem de la James. În linii mari, era prea devreme pentru mine să mă îndepărtez radical de ceea ce învăţasem de la James, aşa că am păstrat principalele direcţii din Focused Touch Shiatsu. Diferenţele mari erau la nivelul de profunzime la care nu eram încă pregătit să lucrez şi mai multe artificii tehnice pe care le denumeam pompos „europenisme”. Am început cu cursuri improvizate, demonstraţii scurte care se desfăşurau în sufrageria mea. Treptat, am primit tot mai multe cereri să predau şi am început să lucrez la conceperea materialului de curs pornind de la un repertoriu de tehnici primit de la Kathryn. Treptat, a început să îmi placă tot mai mult să predau, probabil în special pentru că atunci când predam, uneori primeam întrebări la care nici nu ştiam că am răspunsuri. Poate că sună ciudat, dar cred că am învăţat mai mult predând decât am învăţat de la James. Poate că unele informaţii le-am primit mai mult sau mai puţin conştient de la James şi pe unele nici nu am ştiut că le am. Eram convins că James îşi ascunsese secretele faţă de mine sau nu avusese timp să mi le spună, aşa că l-am invitat din nou să susţină un curs în toamna lui 2002. În plus, observasem că James era mult mai concentrat, mai organizat şi mai dedicat atunci când susţinea cursuri intensive în comparaţie cu stilul mai relaxat de predare într-un program de durată lungă. După cursul lui James şi Kathryn din 2002, am simţit că ceea ce trebuia să primesc de la el primisem deja iar ceea ce nu am primit de la el poate că nu trebuia să primesc de la el. Mi-am dat seana că voi progresa mai mult pe cont propriu şi oricum încă nu rezonam cu filozofia lui de lucru foarte profund. Nu trebuia să mai aştept să mi se prezinte tehnici sau concepte secrete, trebuia să le descopăr singur prin activitate clinică şi de predare.
Primul meu capitol din activitatea de predare Shiatsu s-a încheiat prin 2005 după ce susţinusem cursuri şi seminarii de Shiatsu în Bucureşti, Braşov, Cluj şi Constanţa. Începusem să obosesc şi trebuia să mă dedic unui business de familie pe care îl fondasem în acel an. Chiar şi fără el, cred că trebuia oricum să iau o pauză de la predat pentru că undeva simţeam o nemulţumire a mea faţă de nevoia de a repeta aceleaşi lucruri, aceleaşi poveşti, aceleaşi glume la fiecare curs. Trebuia să schimb ceva atât la ceea ce preda, ci şi la stilul meu ”european” de Shiatsu. Următorul curs l-am susţinut abia patru ani mai târziu în toamna lui 2009 şi în iarna aceluiaşi an l-am invitat din nou pe James să susţină un curs în Bucureşti din nou la Institutul de Sănătate Publică. De data aceasta, l-am chemat pe James ca pe un prieten de care îmi era dor fără să mai aştept să îmi arate în privat tehnicile lui secrete. Reîntâlnirea cu el după aproape zece ani de la prima noastră întâlnire a fost foarte interesantă. Stilurile noastre personale evoluaseră diferit, iar James nu îşi amintea unele tehnici de bază pe care mi le arătase la primele noastre întâlniri. Din nou, muncă de organizare, traducere, eforturi epuizante, dar totul a meritat pentru atmosfera acelui curs.
În primăvara lui 2011, James a susţinut ultimul lui curs de Shiatsu în Bucureşti. Undeva după cursul din 2009, începusem să lucrez mai fără teamă, pe planuri tot mai profunde şi începusem să îmi dezvolt un protocol tehnic pentru cursanţii mei pentru aplicarea de presiune pe plan profund pe care i l-am prezentat şi lui James. După ultimul lui curs în Bucureşti, am început cel mai lung şi cel mai constant capitol de predare Shiatsu pe care l-am închis prin 2016. Timp de aproximativ cinci ani, am sustinut cursuri de Shiatsu aproape în fiecare lună iar în unele perioade am avut chiar două serii de curs în paralel. Uneori predam două zile în Bucureşti şi în weekend aveam un curs în Ploieşti sau în alt oraş din provincie. Per ansamblu, a fost un efort epuizant care începea să se reflecte asupra stării mele de sănătate. Am mai predat doar ocazional seminarii de weekend şi câteva programe de training pentru prietenii mei de la Centrul Shakti dar cursurile de lungă durată nu au mai fost o opţiune pentru mine. În toamna lui 2017, am primit un email că James plecase din această lume. A ales să plece fără să spună rămas bun, dar este cu noi pentru totdeauna în inimile noastre. Dumnezeu să îl odihnească în pace!
În perioada în care nu am mai predat, am început să documentez istoria Shiatsu pentru o carte care se va numi Povestea Shiatsu. Eforturile mele de documentare şi cercetare din ultimii ani m-au condus către zone neaşteptate. Ca să înţeleg istoria Shiatsu a trebuit să înţeleg prima dată istoria medicinei tradiţionale japoneze. Legăturile dintre medicina tradiţională japoneză şi medicina chinezească trebuie investigate în contextul mai larg al istoriei Asiei de Sud-Est, din antichitate până în prezent. Povestea mea va aduce în discutie reinterpretarea unor concepte generale cum ar fi ideea de boală, sănătate, corp, medicină, religie, ştiinţă. Toate aceste concepte generale primesc reinterpretări şi reconsiderări uneori radicale din partea comunităţii academice care studiază istoria medicinei chineze. Acum mă pregătesc să reîncep un capitol de predare Shiatsu in care aduc mai multă maturitate, mai mult echilibru şi o înţelegere mai aprofundată a istoriei Shiatsu în contextul mai larg al istoriei medicinei est-asiatice.
